//
you're reading...
Sentimente asternute

Invalmaseala de ganduri..

Ma simt blocata, incarcerata in propriile-mi ganduri, care parca si-au intins mrejele ispititoare in locuri carora nu le pot rezista! Timpul parca joaca in echipa adversa, iar toate pariurile sunt facute impotriva mea.. E doar o impresie de moment, stiu, insa pare atat de reala, incat pot simti fiorul rece al sperantei inabusite sub norul greu si apasator al amanarii. Sunt impartita, apartinand simultan celor doua conceptii pe care incerc sa le impac fara succes si parca nimic nu e mai dificil decat temperarea gandurilor si a temerilor ce se nasc din combinatia lor.

Tresar deseori si deschid ochii in fata realitatii crunte, care ma izbeste cu franchetea ei nemiloasa. Ii inchid apoi, intr-o incercare zadarnica de a ma impotrivi ei si ma refugiez in lumea viselor mele, acolo unde zambesc larg, fata in fata cu ilustrarea dorintelor mele cele mai ascunse. Poate ca nu e cel mai sanatos obicei, insa cand lucrurile se precipita, cand ma simt fara putere in fata evenimentelor ce se deruleaza rapid fara a-mi cere acordul, nu gasesc nimic altceva mai potrivit si mai accesibil.

Ma dojenesc singura uneori ca ma avant in ape tulburi, fara a aprecia la justa valoare toate celelalte aspecte ale realitatii mele, carora nu le pot reprosa nimic. Ma cert cu mine insami pentru ca premit ca atentia mea sa fie concentrata atat de mult asupra a ceea ce am pierdut si nu reusesc sa recuperez.. Insa cum pot sa cer socoteala unei inimi indurerate care continua fara incetare sa caute alinarea care a fost smulsa fara avertizare? Inutila incercare.. Cu cat ma impotrivesc mai tare, cu atat caderea e mai abrupta si revenirea mai anevoioasa. Continui asadar sa imi antrenez toate fortele ramase intr-o neincetata lupta care are ca scop restaurarea pacii pierdute. Uneori ma intreb daca nu cumva e o cruciada pe care o abordez gresit, insa nu imi permit luxul de a nu-mi asuma riscurile implicate in ecuatie.

Imi rasuna in minte cuvintele lui Dostoievski: “Viata este duelul lui Dumnezeu cu diavolul, iar campul de batalie sunt eu”. Desi o consider a fi interpretabila, afirmatia in cauza imi starneste imaginatia, iar proiectarea ei s-ar asemana izbitor cu aglomeratia de sentimente ce au navalit in mine odata cu acea zi de octombrie gri. Nu stiu cat de mult pot influenta batalia care se da acum si nici cat de oportuna ar fi interventia mea, insa stiu ca o pozitie statica nu mi se potriveste chiar acum. O sa lupt! Cu ceea ce este, cu ceea ce vine si nu in ultimul rand, o sa lupt cu mine. O sa imi canalizez toate avantajele in incercarea de a aduna suficienta ratiune si putere pentru a accepta raspunsurile ce vor veni, chiar daca momentan incerc sa influentez si sa inclin balanta in favoarea mea.

Intr-adevar, “nu pot schimba cartile pe care mi le da viata, insa pot hotari cum voi juca cu ele…” Miza e apasator de ridicata, totusi..

Advertisements

Discussion

No comments yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

June 2015
M T W T F S S
« Mar   Jul »
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930  

Blog Stats

  • 2,264 hits
%d bloggers like this: