//
you're reading...
Ratiuni si concepte: logici personale

Vreme trece, vreme vine..

Nu, nimic nu ma poate impiedica sa scriu, nici chiar sesiunea.. Asa cum toata alergatura asta printre examene nu ma poate deconecta nici de la restul obiceiurilor pe care le am: bune, sau mai putin bune!

E greu cu trecerea timpului. Azi vrei sa stea in loc, maine il zoresti in incercarea de a te apropia de tintele tale. Acum incerci sa il grabesti si sa iti precipiti alergarea, ca apoi sa privesti in urma, cautand franturi din ceea ce ai pierdut prea usor..

Ti s-a intamplat vreodata sa astepti ceva cu atata ardoare, cu atata nerabdare, incat restul lucrurilor sa paleasca in fata ta vazand cu ochii? Ti s-a intamplat sa te descoperi intr-o zi invaluit de idealuri care ieri iti erau straine? Of, existenta intortocheata, de ce faci zilele sa para asa de lungi, iar asteptarea atat de grea? De ce semeni confuzie si nerabdare in suflet de om in apriga asteptare?

Ce e timpul atunci cand astepti ceva? Uneori, mi-l imaginez ca pe cineva care imi baga bete in roata, care parca ma desparte intr-un mod pe care nu il pot controla de ceea ce imi doresc, de ceea ce visez cu ochii deschisi. Fiecare secunda se transforma intr-un infinit de “vreau sa treaca mai repede”, si atunci, parca totul se petrece in reluare, cu incetinitorul! Si in clipe ca alea, ca astea, apare inevitabila intrebare: “Unde mi-e rabdarea?” si realizezi ca doar atat nu iti este de-ajuns, nici chiar indelunga rabdare sau rabdarea sfintilor nu s-ar apropia suficient de ceea ce ai nevoie pentru a trece relaxat de critica perioada de asteptare.

Azi mi-e gandul departe, ceea ce nu e neaparat un lucru rar intalnit. Ma trezesc deseori colindand taramuri paralele cu cel pe care imi desfasor existenta si incerc sa revin cat mai repede cu picioarele pe pamant. Insa gandurile mi se pierd din nou, la fel de repede ca si puful papadiilor in vartejul vantului. Sunt departe de a fi rationala, recunosc!

Ma pierd printre ganduri, si tu, cel care citesti, stii cum e! Cu totii trecem pe acolo, intr-o masura sau alta. Ne simtim depasiti, si totusi luptam cu toate fortele pentru a ne mentine la suprafata, pentru a rezista o zi, o luna, sau un an ce ne desparte de minunea, bucuria asteptata. Undeva, la nivelul ratiunii demult ingropate sub praful nerabdarii, stim cu totii ca timpul trece, ca zboara, lasand in urma graba noastra, ca ziua de azi va fi trecut asa de repede atunci cand vom privi retrospectiv.. Timpul e o fiara care are nesfarsita rabdare de a inghiti totul. O sa treaca si asta, vor mai trece multe, si poate ca maine, asteptarea de azi isi va pierde semnificatia.

In esenta, prezentul e o asteptare neincetata a viitorului, insa intensitatea e diferita. Uneori e mai usor, alteori e mai greu, dar in final trece tot, asa cum s-a spus:
“Daca timpul ar fi frunze, ce toamna!!”

Advertisements

Discussion

No comments yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

January 2015
M T W T F S S
« Dec   Feb »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Blog Stats

  • 2,264 hits
%d bloggers like this: